din ciclu': Mintim Poporu' cu Televizoru':

Căldură mare în Piaţa Universităţii! Termometrele se încăpăţânează să stea undeva la 40 de grade Celsius. Pitulaţi printre puţinii copaci ce fac umbră pământului, grupuleţe de vreo 15-20 de oameni se feresc de soarele arzător.

Dotaţi cu pălării, coifuri de ziare, cu sacoşe de hypermarket veneau nervoşi la serviciu, la protest în Piaţa Revoluţiei. Cezar e deja acolo, flutură steagul. L-a legănat şi la congresul Partidului Poporului, la cele ale USL-ului sau la Antena 3. Îl agită de astă-iarnă. Între timp barba i-a crescut mai mare, iar părul a început să-i acopere fruntea, aşa că îl ţine în cordeluţă, ca fotbaliştii italieni. Unii spun că e un fost poliţist, alţii că e matematician. Cezar nu prea vorbeşte, doar munceşte, protestează şi are o experienţă de aproape un an.

Mihai Grigoraş a ieşit cu „băieţii”, doi pensionari descheiaţi la cămăşi. Cunoaşte tot ce mişcă în Piaţa Universităţii. Pe iarbă, tolănit la umbra unui copac stă un maidanez alb, botezat porumbelul păcii. ”Îl vezi, de când vin eu pe aici, și am vreo două luni, în fiecare zi pleacă pe la şase fără un sfert şi se întoarce cu o bucată de carne în gură pe la șapte ș-un pic. De unde o ia habar n-am”, spune pensionarul nedumerit.

Majoritatea protestarilor sunt pensionari, oameni cu părul alb şi proteze dentare, pe care temperatura de cuptor îi moleşeşte şi mai rău. Câţiva agitatori cu portavoce şi îmbrăcaţi în costume populare, luate cu împrumut, încearcă să mobilizeze bătrânii. „Domnilor să mergem la umbră pentru o pauză ca să nu ni se fac rău. Ei vor să ne termine, dar nu vom reuși”, spune un bărbat la portavoce, supărat pe soarele care a complotat cu Băsescu.

La oră fixă, atunci când carele de reportaj ale televiziunilor de ştiri anunţă jurnalele în direct, cei câţiva "capi ai revoltei" se întorc de la umbră și încep să strige cât îi ţin bojocii. După, dau repede o tură printre copacii din faţa Teatrului Naţional. Încearcă să-i adune pe trepte, acolo unde sunt camerele de luat vederi. Bătrânii se scoală greoi de pe iarba pârlită de soare şi, schiopătând, se duc cârd în direcţia indicată. Sunt câţiva care compun pe loc sloganuri anti-prezidenţiale.

Şi le spun la ureche, se pun de acord şi apoi, cu o tacită unanimitate, încep să strige în portavocile roşii. Oameni ascultă atenţi câteva secunde după care, cu poezia învăţată, strigă şi ei cât pot. Sunt grupuri în faţa fiecărei camere de televiziune în parte, să nu se supere nimeni. Reporterii vorbesc, oamenii scandează în spatele lor câteva minute. Gata! Nu mai e nimeni în direct. Bătrânii se repliază rapid la umbra copăceilor aşteptând următoarea oră fixă şi, implicit, următorul jurnal de ştiri când este nevoie de masa de manevră.

O bătrânică se apropie şi ne spune că "ce bine era pe vremea lui Ceauşescu. Atunci aveam ce pune pe masă, acum murim de foame. Toţi ne-au furat după 90. Nu mai contează că este Băsescu sau altul la Cotroceni, noi tot o să murim de foame la iarnă!".

Ceva mai încolo, un bărbat cu burtă şi duhnind zdravăn a alcool încearcă să mobilizeze oameni într-o manieră aparte. "Degeaba ţipăm noi acum, aici. Nu ne ascultă nimeni. Io zic să ne grupă cu toţii şi să blocăm străzile din Bucureşti. Numai aşa o să fim luaţi în seamă. Credeţi-mă, eu ştiu, că am fost colonel de jandarmi!", se laudă omul. Lumea, plictisită, pare că nu mai are chef de baricade ridicate în faţa tancurilor de la Universitate. Doar jandarmii din piaţă mustăcesc la auzul propunerilor fostului "colonel" şi se întorc, ostentativ, cu spatele la el.

În jurul orei 21.30, când s-a mai răcorit afară s-au strâns în jur de 300 de oameni. „Dom`le trebuie să ocupăm bulevardul”, se aude o voce gâjâită. Și la un semn încep protestatarii să împingă gardul de plasă prins în câteva sârme anemice strunite de câteva puncte sudură. Gardul a cedat imediat, lumea a intrat pe stradă.

În câteva minute, Antena 3 a montat și un ecran mare pe care se vedea în direct emisiunea idolului Mihai Gâdea. Cei gură-cască au rămas să se uite la Gâdea pe Mute, ceilalți erau în mijlocul bulevardului. Un tânăr dintr-un grup care era în trecere pune mâna pe telefon, își sună un prieten și începe să-i strige: „Cu Fănică și cu Andrei în direct pe-Antena 3”. Apoi pleacă certați de o doamnă dolofană: „Așa, țineți-vă de poante. Noroc de noi că cerem drepturi și pentru voi”.

La televizor, filmat doar din anumite unghiuri, era lume cât să umple stadionul Național Arena, în realitate erau vreo 200 de persoane.

În jurul orei 23.00 au început să se miște jandarmii în dispozitive. Cei care au mai rămas, cât trei clase de elevi, au început să treacă pe trotuar. „Venim și mâine, facem asta din iarnă, nu cedăm acum”, strigă o voce răgușită la o portavoce.